bruiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRUIÁT, -Ă, bruiați, -te, adj. (Despre posturi de radioemisie) Perturbat prin zgomote. [
Pr.:
bru-iat] –
V. bruia.bruiat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRUIÁT, -Ă, bruiați, -te, adj. (Despre posturi de radioemisie) Perturbat prin zgomote. [
Pr.:
bru-iat] —
V. bruia.