bruiere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRUIÉRE s. f. Acțiunea de
a bruia. [
Pr.:
bru-ie-] –
V. bruia.bruiere (Dicționar de neologisme, 1986)BRUIÉRE s.f. Acțiunea de a bruia; bruiaj. [Pron.
bru-ie-. [<
bruia].
bruiere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRUIÉRE s. f. Acțiunea de
a bruia. [
Pr.:
bru-ie-] —
V. bruia.