bogonisi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOGONISÍ, bogonisesc, vb. IV.
Tranz. (Rar) A bolborosi (
1).
bogonisi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bogonisí (bogonisésc, bogonisít), vb. – A bombăni, a bodogăni. Este creație personală a lui Odobescu, pe baza
sl. Bogŭ „Dumnezeu”, hapax care nu pare să fi fost folosit de nici un scriitor. În formarea sa trebuie să fi intervenit amintirea unor cuvinte ca
bongoase și
buchisi.bogonisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bogonisì v. a mormăi rugăciuni;
un biet călugăr bogonisia pe slovenește rugele agoniei OD. [Vechiu-rom.
bogonosnic, purtător de Dumnezeu = slav. BOGONOSĬNŬ, cu sensul degenerat ca la
blogodori].