bogdaproste (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOGDAPRÓSTE interj. (
Pop.; adesea substantivat) Cuvânt de mulțumire adresat celui care dă ceva de pomană. ◊
Loc. adj. De bogdaproste = de pomană. ◊
Expr. Ca un pui de bogdaproste = (despre copii) nenorocit, prăpădit. (
Fam.)
A umple de bogdaproste = a ocărî (
2). [
Var.:
bodapróste interj.] – Din
bg. bog da prosti.bogdaproste (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bogdapróste interj. – Mulțumesc, să fie primit. –
Var. bodaproste, bo(g)daprosti. Sl. Bogŭ da prostitĭ „Domnul să-i ierte (pe morții tăi)”. Este formulă păstrată tradițional de cerșetori, care se folosește numai pentru a mulțumi cînd se primește ceva de pomană. Se pare că DAR greșește considerînd că
pui de bogdaproste „om nenorocit, prăpădit” trebuie să se înțeleagă drept „copil de cerșetor”; este mai curînd o aluzie la puii care se dădeau în dar sau ca bir mănăstirilor, și care nu se alegeau desigur dintre cei mai grași și mari,
cf. și expresia echivalentă
de căpătat.bogdaproste (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOGDAPRÓSTE interj. (Adesea substantivat) Cuvânt prin care se mulțumește pentru un bun căpătat de pomană. ◊
Loc. adj. De bogdaproste = cerut sau căpătat de pomană. ◊
Expr. Ca un pui de bogdaproste = nenorocit, prăpădit. ♦ Exprimă ușurarea celui care a scăpat de o nenorocire, de o grijă etc. [
Var.:
bodapróste interj.] –
Bg. bog da prosti.bogdaproste (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bogdapróste/ bodapróste (
pop.)
(-da-pros-) interj.bogdaproste (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bogdaproste ! (bodaproste) int.
1. mulțumirea cerșetorilor când sunt miluiți («Dumnezeu să vă ierte»); fig.
să zici bogdaproste, că ’ți dedei vestea PANN;
2. (ironic) mulțumim D-voastră:
el la toată lovitura bodaproste le zicea PANN. ║ n. (ironic) mulțumire:
baba și cu fică-sa îl umplea de bogdaproste CR.;
puiu de bodaproste, cerșetor:
ghemuit în dăsagi ca un puiu de bodaproste CR. [Slav. BOGŬ DA PROSTITI, Dumnezeu să(-ți) ierte (păcatele)].
bogdaproste (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOGDAPRÓSTE interj. (Adesea substantivat)
1. Cuvânt de mulțumire adresat celui care dă ceva de pomană. ◊
Loc. adj. De bogdaproste = de pomană. ◊
Expr. Ca un pui de bogdaproste = (despre copii) nenorocit, prăpădit. (
Fam.)
A umple de bogdaproste = a ocărî (2).
2. Cuvânt prin care se exprimă ușurarea de a fi scăpat de o nenorocire, de o grijă etc. [
Var.:
bodapróste interj.] — Din
bg. bog da prosti.