bogdan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOGDÁN, bogdani, s. m. (
Înv.) Moldovean. – Din
Bogdan (n.pr. <
v. sl. Bogudanu).
bogdan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BOGDAN, Catul (1897-1978,
n. Colmar, Franța), pictor și grafician român. Fiul lui Bogdan-Duică.
Prof. univ. la București. Portrete și peisaje delicate și sensibile („N. Iorga”).
bogdan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BOGDAN, Damian P. (1907-1991,
n. Buteșri, Basarabia), istoric și slavist român.
Prof. univ. la București. Creator de școală în domeniul științelor auxiliare ale istoriei („Caracterul limbii textelor slavo-române”, „Compendiu al paleografiei româno-slave”).
bogdan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BOGDAN, George (1859-1930,
n. Iași), medic român.
Prof. univ. la Iași. Împreună cu Mina Minovici a creat școala românească de medicină legală.
bogdan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BOGDAN, Ioan (1864-1919,
n. Brașov), filolog și istoric român. Frate cu Bogdan-Duică.
Acad. (1903),
prof. univ. la București. Inițiatorul studiilor de slavistică din România; editor de cronici și documente („Vechile cronici moldovenești pînă la Ureche”, „Cronici inedite atingătoare de istoria românilor”, „Documentele lui Ștefan cel Mare”).
bogdan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BOGDAN, Petru (1873-1941,
n. Miroslăvești,
jud. Iași), chimist român.
Acad. (1926),
prof. univ. la Iași. Creator al învățămîntului de chimie fizică din România. Cercetări în domeniul disociației electrolitice, al constituției moleculare a lichidelor („Teoria cinetică”, „Curs de chimie fizică”).
bogdan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BOGDAN, Radu George (
n. 1920, Galați), istoric și critic de artă român. Cronici, eseuri, studii, monografii („Theodor Aman”, „Reverii lucide”). Autor al monumentalei lucrări „Andreescu” (I. Artistul în epocă, II. Posteritatea critică). Contribuții fundamentale la exegeza lui N. Grigorescu.
bogdan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BOGDAN, Alexandru (
n. 1941, București), medic veterinar și zootehnist român.
M. coresp. al
Acad. (1991),
prof. univ. la Cluj-Napoca. Cercetări în domeniul biologiei animale și al tehnologiei și patologiei reproducției („Reproducția animalelor de fermă”, „Fertilitatea, natalitatea și prolificitatea în zootehnie”).
bogdan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Bogdan m. numele mai multor Domni ai Moldovei;
1. BOGDAN I, urmașul lui Dragoș-Vodă, originar din Maramureș, cel dintâi Domn peste întreaga țară, adevăratul întemeietor al principatului Moldovei ca Stat independent, după care Moldova a fost numită și
Bogdania (1360-1364);
2. BOGDAN II, fiul lui Alexandru-cel-Bun și tatăl lui Ștefan-cel-Mare (1449-1451);
3. BOGDAN III (
Chiorul), fiul lui Ștefan cel-Mare (1504-1517), bătu pe Poloni și încheiă la 1511 cu Selim I primul tractat de pace, precum Mircea-Vodă în Muntenia;
4. BOGDAN IV, fiul lui Lăpușneanu, partizan și amic al Polonilor, se ținu numai de glume și petreceri (1568-1572).
bogdan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Bogdan (Ion) m. unul din primii slaviști români (1864-1919).