bogăție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOGĂȚÍE, bogății, s. f. 1. Cantitate abundentă de bunuri materiale, de materii prime, de bani, de obiecte prețioase etc.
2. Starea, situația în care se află posesorul unei mari cantități de bunuri materiale, de bani etc.
3. Resursele unei țări, ale unei regiuni etc. care, prin prelucrare, se transformă în bunuri utilizate de societate.
Petrolul este o bogăție națională. 4. Abundență și varietate de valori spirituale.
Bogăție de idei. Bogăție de cuvinte. –
Bogat +
suf. -ie.