bogasiŭ - explicat in DEX

bogasiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOGASÍU, bogasiuri, s. n. (Înv.) Stofă sau pânză fină importată din Orient și întrebuințată mai ales pentru căptușeli. – Din tc. bogası.

bogasiu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bogasíu s. m. – Pînză groasă. – Var. bogasie, bogasan. Mr. buhasie. Tc. bogasi (Șeineanu, II, 55; Lokotsch 324; REW 1188); cf. ngr. μποϰασί, bg. bocasija, it. boccasino, fr. boucassin, sp. bocací. Der. bogasier, s. m. (negustor de textile); bogasierie, s. f. (prăvălie; textile).

bogasiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOGASÍU s. n. (Înv.) Stofă sau pânză scumpă care se importa din Orient și se întrebuința mai ales pentru căptușeli. – Ngr. bogası.

bogasiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bogasíu (înv.) s. n., art. bogasíul; pl. bogasíuri

bogasiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bogasiu n. materie colorată și lustruită: șalvari de bogasiu. [Turc. BOGASY].

bogasiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOGASÍU, bogasiuri, s. n. (Înv.) Stofă sau pânză fină importată din Orient și întrebuințată mai ales pentru căptușeli. — Din tc. bogası.

bogasiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
bogasíŭ n., pl. urĭ (turc. bogasy, buhasy, id., de unde și ngr. bogasi, buhasi, sp. bocaci, bocacin, fr. boucassin; pol. bogazya, ung. bagazia). Vechĭ. Un fel de pînză colorată care se întrebuința la căptușit ș.a. – Și bogasie, f. și bogaciŭ, bogacin și pogasiŭ.