bogasier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOGASIÉR, bogasieri, s. m. (
Înv.) Negustor de articole de manufactură, în special de pânzeturi fine pentru căptușeli de haine. [
Pr.:
-si-er] –
Bogasiu +
suf. -er.bogasier (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOGASIÉR, bogasieri, s. m. (
Înv.) Negustor care vindea diferite articole de manufactură, în special bogasiu. [
Pr.:
-si-er] – Din
bogasiu +
suf. -er.bogasier (Dicționaru limbii românești, 1939)bogasiér m. (d.
bogasiŭ).
Mold. Maĭ rar Munt. Negustor de manufactură saŭ de lipscănie.
bogasier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bogasiér (
înv.)
(-si-er) s. m.,
pl. bogasiéribogasier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bogasier m. cel ce vinde bogasiuri, marfă de manufactură:
căciula cu roată a bogasierului FIL.
bogasier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOGASIÉR, bogasieri, s. m. (
Înv.) Negustor de articole de manufactură, în special de pânzeturi fine pentru căptușeli de haine. [
Pr.:
-si-er] —
Bogasiu +
suf. -ar.