bogasierie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOGASIERIÉ, bogasierii, s. f. (
Înv.)
1. Ocupația, negoțul bogasierului.
2. Marfă de bogasier;
p. ext. prăvălie unde își exercită profesiunea bogasierii. [
Pr.:
-si-e-] –
Bogasier +
suf. -ie.bogasierie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOGASIERIÉ, bogasierii, s. f. (
Înv.)
1. Ocupația, negoțul bogasierului.
2. Marfă vândută de bogasier;
p. ext. prăvălie unde se vindea această marfă. [
Pr.:
-si-e-] – Din
bogasier +
suf. -ie.bogasierie (Dicționaru limbii românești, 1939)bogasieríe f. Prăvălia saŭ negoțu bogasieruluĭ.
bogasierie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bogasieríe (
înv.)
(-si-e-) s. f.,
art. bogasiería, g.-d. art. bogasieríei; (mărfuri, prăvălii)
pl. bogasieríi, art. bogasieríilebogasierie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bogasierie f. prăvălia bogasierului.
bogasierie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOGASIERÍE, bogasierii, s. f. (
Înv.)
1. Ocupația, negoțul bogasierului.
2. Marfă de bogasier;
p. ext. prăvălie unde își exercită profesia bogasierii. [
Pr.:
-si-e-] —
Bogasier +
suf. -ie.