bogasiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOGASÍU, bogasiuri, s. n. (
Înv.) Stofă sau pânză fină importată din Orient și întrebuințată mai ales pentru căptușeli. – Din
tc. bogası.bogasiu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bogasíu s. m. – Pînză groasă. –
Var. bogasie, bogasan. Mr. buhasie. Tc. bogasi (Șeineanu, II, 55; Lokotsch 324; REW 1188);
cf. ngr. μποϰασί,
bg. bocasija, it. boccasino, fr. boucassin, sp. bocací. Der. bogasier, s. m. (negustor de textile);
bogasierie, s. f. (prăvălie; textile).
bogasiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOGASÍU s. n. (
Înv.) Stofă sau pânză scumpă care se importa din Orient și se întrebuința mai ales pentru căptușeli. –
Ngr. bogası.bogasiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bogasíu (
înv.)
s. n.,
art. bogasíul; pl. bogasíuribogasiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bogasiu n. materie colorată și lustruită:
șalvari de bogasiu. [Turc. BOGASY].
bogasiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOGASÍU, bogasiuri, s. n. (
Înv.) Stofă sau pânză fină importată din Orient și întrebuințată mai ales pentru căptușeli. — Din
tc. bogası.bogasiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)bogasíŭ n., pl.
urĭ (turc.
bogasy, buhasy, id., de unde și ngr.
bogasi, buhasi, sp.
bocaci, bocacin, fr.
boucassin; pol.
bogazya, ung.
bagazia).
Vechĭ. Un fel de pînză colorată care se întrebuința la căptușit ș.a. – Și
bogasie, f. și
bogaciŭ, bogacin și
pogasiŭ.