bogasieresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOGASIERÉSC, -EÁSCĂ, bogasierești, adj. (
Înv.) De bogasier, caracteristic bogasierului. [
Pr.:
-si-e-] –
Bogasier +
suf. -esc.bogasieresc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOGASIERÉSC, -EÁSCĂ, bogasierești, adj. (
Înv.) De bogasier, caracteristic bogasierului. [
Pr.:
-si-e-] – Din
bogasier +
suf. -esc.bogasieresc (Dicționaru limbii românești, 1939)bogasierésc, -eáscă adj. De bogasier.
bogasieresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bogasierésc (
înv.)
(-si-e-) adj. m.,
f. bogasiereáscă; pl. m. și
f. bogasieréștibogasieresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOGASIERÉSC, -EÁSCĂ, bogasierești, adj. (
Înv.) De bogasier, caracteristic bogasierului. [
Pr.:
-si-e-] —
Bogasier +
suf. -esc.