bogat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Om) care dispune de multe și mari mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut.
2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare.
Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor.
3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din
sl. bogatŭ.bogat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bogát (bogátă), adj. –
1. Avut, înstărit, cu dare de mînă. –
2. (Urmat de
în sau
de) Care are din belșug, plin. –
3. Luxos, foarte valoros. –
4. (Înv.) Numeros, în cantitate mare. –
Var. (
Mold.,
Trans.)
bugăt, adv. (destul, suficient).
Mr. îmbugat, megl. bogat. Sl. bogatŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 15;
Lexicon, 34; Cihac);
cf. bg. bogat, alb. bugat. De remarcat că în nici o limbă romanică nu s-a păstrat cuvîntul
lat. care exprimă această noțiune.
Der. bogătan sau (
Trans.)
bocotan, s. m. (bogătaș);
bogătaș, s. m. (persoană cu multă avere);
bogătate, s. f. (
Trans., bogăție);
bogăție, s. f. (cantitate abundentă de bunuri materiale);
îmbogăți, vb. (a deveni bogat);
îmbogățitor, adj. (care îmbogățește, folositor).
bogat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are avere mare, care a adunat bogății. ♦ (Despre colectivități organizate) Care dispune din abundență de bunuri materiale.
2. Care se află în cantitate mare, îmbelșugat, numeros; care cuprinde sau conține ceva în cantitate mare, din belșug.
Păr bogat. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor.
Pământ bogat. 3. (Despre lucruri) De mare preț; scump, luxos. – Slav (
v. sl. bogatŭ).
bogat (Dicționaru limbii românești, 1939)bogát, -ă adj. (vsl. bg. rus.
bogátŭ). Care are multă avere:
om bogat. Abundant, îmbelșugat:
țară bogată. Mult, des:
păr bogat. Limbă bogată, fecundă în cuvinte și întorsăturĭ.
Rimă bogată, cînd se potrivește sunetu maĭ sus de accent ca:
nulitate, calitate. V.
baĭb.bogat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bogát adj. m.,
s. m.,
pl. bogáți; adj. f.,
s. f. bogátă, pl. bogátebogat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bogat a. și m.
1. care are mult;
2. avut în producțiuni:
țară bogată; 3. de mare preț:
haine bogate. [Slav. BOGATŬ].
bogat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOGÁT, -Ă, bogați, -te, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Om) care dispune de multe mijloace materiale, care are mulți bani; (om) avut.
2. Adj. Care se află, care conține ceva în cantitate mare.
Fructele sunt bogate în vitamine. ♦ (Despre flori) Învolt. ♦ Mănos, roditor.
3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. — Din
sl. bogatŭ.