bocire - explicat in DEX

bocire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOCÍRE, bociri, s. f. Acțiunea de a (se) boci. – V. boci.

bocire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOCÍRE, bociri, s. f. Acțiunea de a (se) boci.

bocire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bocíre s. f., g.-d. art. bocírii; pl. bocíri

bocire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bocire f. fapta de a (se) boci și rezultatul ei; geamăt, plânset, vaiet.

bocire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOCÍRE, bociri, s. f. Acțiunea de a (se) boci. — V. boci.