bocitor - explicat in DEX

bocitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bocește. 2. S. f. Femeie care se îndeletnicește cu bocitul la înmormântări. – Boci + suf. -tor.

bocitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj. Care bocește. – Din boci + suf. -(i)tor.

bocitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bocitór adj. m., pl. bocitóri; f. sg. și pl. bocitoáre

bocitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bocește. 2. S. f. Femeie care plânge la înmormântarea cuiva. — Boci + suf. -tor.