bobiță - explicat in DEX

bobiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOBÍȚĂ, bobițe, s. f. Diminutiv al lui boabă. ♦ Cerculeț imprimat sau desenat. – Boabă + suf. -iță. Cf. scr. bobica.

bobiță (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
bobiță, bobițe s. f. (dim.) 1. v. bobar. 2. vin.

bobiță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOBÍȚĂ, bobițe, s. f. I. Diminutiv al lui boabă. II. 1. (La o stofă, pânză etc.) Picățea, punct. 2. Aluniță (pe piele).

bobiță (Dicționaru limbii românești, 1939)
bobíță f., pl. e (sîrb. bobica, d. bob, bob. V. bob). Bacă, boabă. Lucru care seamănă a bobiță, ca mărgelele, mărgăritarele ș.a.

bobiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bobíță s. f., g.-d. art. bobíței; pl. bobíțe

bobiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOBÍȚĂ, bobițe, s. f. Diminutiv al lui boabă. ♦ Cerculeț imprimat sau desenat. – Boabă + suf. -iță. Cf. sb. b o b i c a.