bober (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOBÉR, boberi, s. m. Sportiv care practică bobsleiul. –
Bob2 +
suf. -er.bober (Dicționar de neologisme, 1986)BOBÉR s.m. Sportiv care practică bobul. [< engl.
bobber].
bober (Marele dicționar de neologisme, 2000)BOBÉR s. m. sportiv care practică bobul
1 (2). (< engl.
bobber)
bober (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bobér s. m.,
pl. bobéribober (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOBÉR, boberi, s. m. Sportiv care practică bobsleiul. —
Bob2 +
suf. -er.