bliț - explicat in DEX

bliț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLIȚ s. n. Sursă de lumină proprie, intensă și de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic și care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului. ◊ Bliț secundar = bliț comandat pe cale optică de lumina blițului principal, asigurându-se o sincronizare perfectă. [Scris și: blitz] – Cuv. germ.

bliț (Dicționar de neologisme, 1986)
BLIȚ s.n. Lampă electronică pentru fotografiere. [Pl. -țuri, scris și blitz. / < germ. Blitzlicht].

bliț (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BLIȚ s. n. 1. lampă electronică pentru fotografiere. 2. șah de 5 minute. (< germ. Blitz)

bliț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bliț s. n., pl. blíțuri

bliț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLIȚ, blițuri, s. n. Sursă de lumină proprie, intensă și de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic și care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului. ◊ Bliț secundar = bliț comandat pe cale optică de lumina blițului principal, asigurându-se o sincronizare perfectă. [Scris și: blitz] — Cuv. germ.