blidar - explicat in DEX

blidar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLIDÁR, (1, 2) blidari, s. m., (3) blidare, s. n. 1. S. m. Meșteșugar care face blide. 2. S. m. Lingău, linge-blide, linge-talere. 3. S. n. Raft, dulap cu rafturi pe care se păstrează blidele. – Blid + suf. -ar.

blidar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BLIDÁR, blidare, s. n. (Pop.) Dulap cu polițe și fără uși în care se păstrează vase, tacâmuri etc. – Din blid + suf. -ar.

blidar (Dicționaru limbii românești, 1939)
blidár m. Lingător de blide, lingău. (Rar.) S.n. pl. e Dulap de ținut blidele.

blidar (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
blidár, -e, s.n. – 1. Etajeră suspendată; suport pentru blide (=farfurii). „Blidaru din Țara Lăpușului, asemănător cu cel din Maramureș, Chioar sau Oaș, se confecționa dintr-o ramă-cadru sculptată din lemn de fag, la care se atașa un coș de forma unei iesle din nuiele sau șipci curbate («brățări») din arin, alun sau răchită. Blidarul își avea locul, de obicei, pe peretele median, în preajma cuptorului și servea atât pentru ținut blide, cât și pentru ținut linguri” (Mirescu 2006: 124). 2. Blidaru, nume de familie frecvent în zona Odești-Codru. 3. (top.) Blidari, vale spre Firiza, la 16 km nord de Baia Mare; colonie silvică (Meruțiu 1936: 34). – Din blid „farfurie” + -ar.

blidar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
blidár¹ (meșteșugar) (pop.) s. m., pl. blidári

blidar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
blidár² (raft) (pop.) s. n., pl. blidáre

blidar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
blidar m. 1. cel ce face blide; 2. fig. lingău. ║ n. dulăpior de blide.

blidar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLIDÁR, (1, 2) blidari, s. m. (3) blidare, s. n. 1. S. m. (Pop.) Meșteșugar care face blide. 2. S. m. Fig. Lingău, linge-blide, linge-talere. 3. S. n. (Pop.) Raft, dulap cu rafturi pe care se păstrează blidele. — Blid + suf. -ar.