blești (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.)
1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea.
2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦
Tranz. și
refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști.
3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. –
Cf. sl. blensti, scr. bleštiti.