bleumarin - explicat in DEX

bleumarin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLEUMARÍN adj. invar., s. n. Albastru-închis. [Pr.: blö-] – Din fr. bleu marine.

bleumarin (Dicționar de neologisme, 1986)
BLEUMARÍN adj.invar. Albastru-închis. [Pron. blömarin. / < fr. bleu (à la) marine].

bleumarin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BLEUMARÍN adj. inv., s. n. (de) culoare albastru-închis. (< fr. bleu / à la / marine)

bleumarin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BLEUMARÍN adj. invar. Albastru-închis. [Pr.: blömarin] – Fr. bleu marine.

bleumarin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bleumarín¹ [eu pron. ö] (bleu-) adj. invar.

bleumarin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bleumarín² [eu pron. ö] (bleu-) s. n.

bleumarin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLEUMARÍN adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Albastru-închis. 2. S. n. Culoare bleumarin (1). [Pr.: blö-] — Din fr. bleu marine.