bleu - explicat in DEX

bleu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLEU adj. invar., s. n. Albastru-deschis; azuriu. [Pr.: blö] – Din fr. bleu.

bleu (Dicționar de neologisme, 1986)
BLEU adj.invar. Albastru-deschis; azuriu. [Pron. blö. / < fr. bleu].

bleu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bleu¹ (fr.) [eu pron. ö] adj. invar.

bleu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bleu² (fr.) [eu pron. ö] s. n., art. bleu-ul; (nuanțe) pl. bleu-uri

bleu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BLEU [pron. BLÖ] adj. inv., s. n. (de) culoare albastru-deschis; azuriu. (< fr. bleu)

bleu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BLEU adj. invar. Albastru-deschis; azuriu. [Pr.: blö] – Fr. bleu.

bleu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLEU, (2) bleu-uri, adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Albastru-deschis; azuriu. 2. S. n. Culoare bleu (1). [Pr.: blö] — Din fr. bleu.