blid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BLID, blide, s. n. (
Pop.)
1. Vas de lut, de lemn sau de tinichea în care se pun bucatele; strachină. ◊
Expr. A mânca dintr-un blid cu cineva = a fi în mare intimitate cu cineva.
Pe (sau
pentru)
un blid de linte = pentru o răsplată neînsemnată (primită ca prețul unei josnicii).
2. (La
pl.) Vase de bucătărie. – Din
sl. bliudu.