blinda - explicat in DEX

blinda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder.

blinda (Dicționar de neologisme, 1986)
BLINDÁ vb. I. tr. A acoperi cu blindaj. [< fr. blinder, it. blindare, cf. v.germ. blenden – a orbi].

blinda (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
blindá (blindéz, blindát), vb. – A acoperi cu un blindaj. Fr. blinder. – Der. blindaj, s. n., din fr. blindage; blindat, s. m. (Arg., păduche).

blinda (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BLINDÁ vb. I. tr. a acoperi cu blindaj. II. refl. (fam.) a se îmbrăca suplimentar, împotriva frigului, a umezelii etc. (< fr. blinder)

blinda (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Fr. blinder.

blinda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză

blinda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. — Din fr. blinder.