blindaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BLINDÁJ, blindaje, s. n. 1. Înveliș protector de plăci metalice groase al unui vas de război, al unui tanc etc. ♦ Înveliș metalic al proiectilelor de pușcă și de pistol.
2. Înveliș metalic de izolare a câmpului electromagnetic al unui organ de celelalte organe dintr-un aparat electric. – Din
fr. blindage.blindaj (Dicționar de neologisme, 1986)BLINDÁJ s.n. 1. Cuirasă de oțel care folosește la protecția navelor, a tancurilor, a avioanelor etc. împotriva proiectilelor.
2. Mijloc de protecție a unor piese sau sisteme electromagnetice. [Cf. fr.
blindage, it.
blindaggio].
blindaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)BLINDÁJ s. n. 1. cuirasă de oțel la protecția navelor, a tancurilor, avioanelor împotriva proiectilelor. 2. element de construcție servind ca mijloc de protecție a unor piese sau sisteme tehnice. (< fr.
blindage)
blindaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BLINDÁJ, blindaje, s. n. 1. Înveliș de plăci metalice groase care protejează părțile exterioare ale unui vas de război, ale unui tanc etc. contra proiectilelor. ♦ Învelișul din metal tare al proiectilelor de pușcă și de pistol.
2. Înveliș metalic care protejează sisteme electrice sau piesele lor componente. –
Fr. blindage.blindaj (Dicționaru limbii românești, 1939)*blindáj n., pl.
e (fr.
blindage). Acțiunea de a blinda. Parte blindată.
blindaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)blindáj s. n.,
pl. blindájeblindaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BLINDÁJ, blindaje, s. n. 1. Înveliș protector de plăci metalice groase al unui vas de război, al unui tanc etc. ♦ Înveliș metalic al proiectilelor de pușcă și de pistol.
2. Înveliș metalic de izolare a câmpului electromagnetic al unui organ de celelalte organe dintr-un aparat electric. — Din
fr. blindage.