bineînțeles - explicat in DEX

bineînțeles (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BINEÎNȚELÉS adv. Desigur, firește. – Bine + înțeles (după fr. bien entendu).

bineînțeles (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bíne înțelés (priceput bine) adv. + part. (acest lucru a fost ~)

bineînțeles (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BINEÎNȚELÉS adv. Desigur, firește. – Din bine¹ + înțeles.

bineînțeles (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bineînțelés (desigur) adv. (~ că pleacă)

bineînțeles (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BINEÎNȚELÉS adv. Desigur, firește. — Bine + înțeles (după fr. bien entendu).