binder (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÍNDER s. n. Strat de beton asfaltic folosit ca strat de legătură între fundația unui drum și stratul de uzură, ca fundație la trotuarele de asfalt etc. – Din
germ. Binder.binder (Dicționar de neologisme, 1986)BÍNDER s.n. Strat de beton asfaltic, care face legătura între fundația unui drum și stratul de uzură. [< germ.
Binder].
binder (Marele dicționar de neologisme, 2000)BÍNDER s. n. strat de beton asfaltic care face legătura între fundația unui drum și stratul de uzură. (< germ.
Binder)
binder (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BINDER, Antoaneta (
n. 1922, Ploiești), pictor și gravor român. Stabilită la Bonn (1973). Portrete esențializate în în grafică („N. Titulescu”). În pictură realizează compoziții echilibrate cromatic, într-o structură geometrică („Sentiment în vidul atelierului”).
binder (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BINDER, Francisc (1824-1875), farmacist și călător român. A întreprins trei călătorii în Orientul Apropiat și Africa (1849, 1859-1860, 1861-1862); navigînd pe Nilul Alb a ajuns pînă în
reg. bazinului
fl. Congo (azi Zair).
binder (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bínder s. n.binder (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÍNDER s. n. Strat de beton asfaltic folosit ca legătură între fundația unui drum și stratul de uzură, ca fundație la trotuarele de asfalt etc. — Din
germ. Binder.