bindisi - explicat in DEX

bindisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BINDISÍ, bindisesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A-i păsa, a se sinchisi de ceva. [Var.: (înv.) bihindisí vb. IV] – Din ngr. beghendízo.

bindisi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bindisí (-sésc, -ít), vb. – A se preocupa, a ține seama, a lua în considerație, a fi la curent. – Mr. bindisire. Tc. beyendi, aorist de la beyenmek „a binevoi” (Iogu, GS, VI, 338); cf. ngr. μπεγεντίζω, pe care Graur, BL, IV, 73, îl consideră drept sursă imediată a cuvîntului rom. Mai puțin probabilă pare explicația pe care o dădea mai înainte aceluiași cuvînt Șeineanu, II, pe baza tc. bende „sclav”.

bindisi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BINDISÍ, bindisesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A-i păsa, a se sinchisi de ceva. – Ngr. bigentízo (aor. ebegendisa).

bindisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bindisí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bindisésc, imperf. 3 sg. bindiseá; conj. prez. 3 să bindiseáscă

bindisi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BINDISÍ, bindisesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A-i păsa, a se sinchisi de ceva. [Var.: (înv.) bihindisí vb. IV] — Din ngr. beghendízo.

bindisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bindisì v. Mold. a-i păsa: ne bătea mama, dar parcă bindiseam de asta CR. [Turc. BENDÈ, păs, printr´un intermediar verbal grec modern (cf. sinchisi)].