binecunoscut (Dicționarul explicativ al limbii române, 1975 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BINECUNOSCÚT, -Ă, binecunoscuți, -te, adj. Care este foarte cunoscut. –
Bine + cunoscut. [idem
DEX'84]
binecunoscut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bíne-cunoscút (celebru)
(scriitor ~) adj. m.,
pl. bíne-cunoscúți; f. bíne-cunoscútă, pl. bíne-cunoscútebinecunoscut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bíne cunoscút (știut bine) adv. + adj.
(caz ~ de toată lumea)