beatificare - explicat in DEX

beatificare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BEATIFICÁRE, beatificări, s. f. Faptul de a beatifica. [Pr.: be-a-] – V. beatifica.

beatificare (Dicționar de neologisme, 1986)
BEATIFICÁRE s.f. Acțiunea de a beatifica și rezultatul ei. [< beatifica].

beatificare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BEATIFICÁRE, beatificări, s. f. Faptul de a beatifica. [Pr.: be-a-]

beatificare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
beatificáre (be-a-) s. f., g.-d. art. beatificắrii; pl. beatificắri

beatificare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BEATIFICÁRE, beatificări, s. f. Faptul de a beatifica. [Pr.: be-a-] — V. beatifica.