beatifica - explicat in DEX

beatifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.

beatifica (Dicționar de neologisme, 1986)
BEATIFICÁ vb. I. tr. (În biserica catolică) A trece pe cineva, după moarte, în rândul sfinților. [Pron. be-a-, p. i. beatífic. / < lat. beatificare, cf. fr. béatifier].

beatifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BEATIFICÁ vb. tr. a trece pe cineva, după moarte, în rândul sfinților. (< lat. beatificare, fr. béatifier)

beatifica (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (În biserica romano-catolică) A trece o persoană decedată, care a dus o viață evlavioasă, pe prima treaptă a sfințeniei. [Pr.: be-a-] – Fr. béatifier (lat. lit. beatificare).

beatifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
beatificá (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beatífică

beatifica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] — Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.