beatnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BEATNIC, beatnici, s. m. Intelectual (american) care practică o filozofie contestatară și are o ținută neîngrijită;
p. gener. tânăr (din Occident) cu plete și ținută neîngrijită.
V. hippy. [
Pr.:
bít-] – Din
engl. beatnic.beatnic (Dicționar de neologisme, 1986)BEÁTNIC s.m. (
Rar) Tânăr din Occident care, prin neîngrijire și stridență, vrea să-și afișeze nemulțumirea și protestul față de o societate pe care o consideră inuman de mecanizată și de conformistă. [Pron.
bit-nic. / < engl., fr.
beatnik].
beatnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)beatnic (angl.) [pron.
bítnic]
(beat-nic) s. m., pl.
beatnicibeatnic (Marele dicționar de neologisme, 2000)BEATNIC BIT-NIC/ s. m. tânăr care, prin neîngrijire și stridență, vrea să-și afișeze nemulțumirea și protestul față de o societate pe care o consideră inumană; (p. ext.) tânăr (din Occident) cu plete și ținută neîngrijită. (< engl.
beatnik)
beatnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BEATNIC, beatnici, s. m. Intelectual (american) care practică o filosofie contestatară și are o ținută neîngrijită;
p. gener. tânăr (din Occident) cu plete și ținută neîngrijită. [
Pr.:
bit-] — Din
engl. beatnic.