bandură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BANDÚRĂ1, bandure, s. f. (
Reg.) Cârpă de pânză groasă și aspră. ♦ Epitet pentru o femeie destrăbălată, cu purtări urâte. –
Et. nec.bandură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BANDÚRĂ2, banduri, s. f. Instrument muzical popular ucrainean ca o chitară cu gâtul scurt, prevăzut cu 8 până la 24 de coarde. – Din
ucr. bandura.bandură (Dicționar de neologisme, 1986)BANDÚRĂ s.f. Instrument muzical ucrainean de formă ovală, cu o tastieră scurtă și cu 8 până la 24 de coarde. [< rus.
bandur].
bandură (Marele dicționar de neologisme, 2000)BANDÚRĂ s. f. instrument muzical ucrainean cu coarde ciupite, în formă ovală, și cu o tastieră scurtă. (< rus., ucr.
bandura)
bandură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BANDÚRĂ1, bandure, s. f. (
Reg.) Cârpă de pânză groasă și aspră.
bandură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BANDÚRĂ2, banduri, s. f. Instrument muzical ucrainean cu 8 până la 24 de coarde. –
Ucr. bandura.bandură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bándură1 (cârpă, curvă) (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. bándurei; pl. bándurebandură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bandúră2 (instrument muzical) (rar)
s. f.,
g.-d. art. bandúrii; pl. bandúribandură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BANDÚRĂ1, bandure, s. f. (
Reg.) Cârpă de pânză groasă și aspră. ♦ Epitet pentru o femeie destrăbălată, cu purtări urâte. —
Et. nec.bandură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BANDÚRĂ2, banduri, s. f. (Rar) Instrument muzical popular ucrainean cu o tastieră (
2) scurtă și cu 8 până la 24 de coarde. — Din
ucr. bandura.