bandura - explicat in DEX

bandură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BANDÚRĂ¹, bandure, s. f. (Reg.) Cârpă de pânză groasă și aspră. ♦ Epitet pentru o femeie destrăbălată, cu purtări urâte. – Et. nec.

Alte cuvinte din DEX

BANDULIERA BANDULA BANDRABURCA « »BANDURAR BANDURICA BANDURIST

Dictionar Englez Roman | Dictionar Roman Englez | Dictionar Francez Roman | Dictionar Roman Francez | Dictionar German Roman | Dictionar Roman German
Dictionar Italian Roman Dictionar Roman Italian | Dictionar Spaniol Roman | Dictionar Roman Spaniol | Dictionar Olandez Roman | Dictionar Roman Olandez
Dictionar Rus Roman | Dictionar Roman Rus | Dictionar Turc Roman | Dictionar Roman Turc