bandraburcă (Dicționaru limbii românești, 1939)bandrabúrcă și
handr- f., pl.
e și
ĭ (rut.
mandybúrka, bandúra, barabólĭa, cartof, după numele provinciiĭ germane
Brandenburg, de unde aŭ venit la noĭ cartofiĭ. V.
barabaftă, baraboĭ, barabulă, brandeburg).
Buc. Cartof.