bandurar - explicat in DEX



bandurar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BANDURÁR, bandurari, s. m. (Rar) Bandurist. – Bandură2 + suf. -ar.

bandurar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BANDURÁR, bandurari, s. m. Cel care cântă din bandură2. – Din bandură2 + suf. -ar.

bandurar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bandurár (rar) s. m., pl. bandurári

bandurar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BANDURÁR, bandurari, s. m. (Rar) Bandurist. — Bandură2 + suf. -ar.

Alte cuvinte din DEX

BANDURA BANDULIERA BANDULA « »BANDURICA BANDURIST BANDURISTA