bandulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BANDÚLĂ, bandule, s. f. Pară de lemn îngreuiată cu plumb, fixată la capătul unei frânghii subțiri, care se aruncă pe țărm spre a se lega de ea și a se trage parâmele de acostare. –
Et. nec.