bandulă - explicat in DEX

bandulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BANDÚLĂ, bandule, s. f. Pară de lemn îngreuiată cu plumb, fixată la capătul unei frânghii subțiri, care se aruncă pe țărm spre a se lega de ea și a se trage parâmele de acostare. – Et. nec.

bandulă (Dicționar de neologisme, 1986)
BANDÚLĂ s.f. (Mar.) Frânghie lungă, cu o greutate de lemn la un capăt, care ajută la prinderea și la tragerea parâmelor grele. [< it. bandola].

bandulă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BANDÚLĂ s. f. frânghie subțire, cu o greutate de lemn la un capăt, la prinderea și la tragerea parâmelor grele. (< it. bandola)

bandulă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BANDÚLĂ, bandule, s. f. (Mar.) Frânghie care ajută la aruncarea parâmelor grele între nave sau între o navă și malul de acostare.

bandulă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bándulă (frânghie) s. f., g.-d. art. bándulei; pl. bándule

bandulă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BANDÚLĂ, bandule, s. f. Pară de lemn îngreuiată cu plumb, fixată de o frânghie, care ajută la aruncarea parâmelor grele de legare a navei la acostare. — Et. nec.