bandou (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)BANDÓU, bandouri, s.n.
bandou (Marele dicționar de neologisme, 2000)BANDÓU s.n. 1. Legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii.
2. Cadru decorativ exterior al portalului unui tunel.
3. Mulură orizontală ieșită ușor în relief, care marchează nașterea unei bolți sau limita dintre etaje. (din fr.
bandeau)
bandou (Dicționar de neologisme, 1986)BANDÓU s.n. 1. (
Liv.) Legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii.
2. Boltă îngustă prin care se termină capătul liber al unui portal de tunel. ♦ Mulură orizontală ieșită ușor în relief. [< fr.
bandeau].
bandou (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bandóu s. n.,
art. bandóul; pl. bandóuri