balansină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BALANSÍNĂ, balansine, s. f. Parâmă de metal sau de cânepă care susține vergile încrucișate ale catargului unei nave cu pânze sau stâlpii bigelor de încărcare montate pe nave. – Din
fr. balancine.