balansier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BALANSIÉR, balansiere, s. n. 1. Piesă care reglează prin oscilațiile ei mișcarea unui mecanism; balansor.
Balansier de ceasornic. 2. Bară lungă și subțire utilizată de dansatorii pe sârmă pentru a-și ține echilibrul.
3. Organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere în formă de măciucă, situat pe metatorace. [
Pr.: -
si-er. –
Var.: (
2, înv.)
balanțiér s. n.] – Din
fr. balancier.balansier (Dicționar de neologisme, 1986)BALANSIÉR s.n. 1. Dispozitiv, piesă care reglează mișcarea unei mașini prin oscilațiile sale; balansor.
2. Prăjină folosită de dansatorii pe sârmă pentru a-și menține echilibrul.
3. (
La pl.) Organe de echilibru pentru zbor la insectele diptere, situate pe metatorace. [Pron.
-si-er, var.
balanțier s.n. / < fr.
balancier].
balansier (Marele dicționar de neologisme, 2000)BALANSIÉR s. n. 1. dispozitiv, piesă a unui mecanism, a cărei oscilație reglează mișcarea unei mașini, a unui instrument; balansor. 2. prăjină folosită de dansatorii pe sârmă pentru a-și menține echilibrul. 3. (pl.) organe de echilibru pentru zbor, la insectele diptere, pe metatorace; haltere (2). (< fr.
balancier)
balansier (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BALANSIÉR, balansiere, s. n. 1. Dispozitiv sau piesă a unui mecanism, a cărei oscilație reglează mișcarea unei mașini sau a unui instrument.
2. Organ al unui mecanism, în formă de pârghie cu două brațe, care transmite prin oscilație o mișcare alternativă.
3. Prăjină sau bară de care se servesc dansatorii pe sârmă pentru a-și menține echilibrul. [
Pr.: -
si-er. –
Var.: (
3, înv.)
balanțiér s. n.] –
Fr. balancier.balansier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)balansiér (dispozitiv, bară, organ)
(-si-er) s. n.,
pl. balansiérebalansier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BALANSIER, balansiere, s. n. 1. Element al unui mecanism care poate transmite o mișcare oscilatorie de la o extremitate la alta; balansor.
Balansier de ceasornic. 2. Bară lungă și subțire utilizată de acrobații pe sârmă pentru a-și menține echilibrul. 3. Organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere, în formă de măciucă, situat pe metatorace. [
Pr.:
-si-er. — Var.: (
înv., 2)
balanțier s. n.] — Din
fr. balancier.