balansor - explicat in DEX

balansor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). – Balansa + suf. -or.

balansor (Dicționar de neologisme, 1986)
BALANSÓR s.n. Balansier. [< balansa + -or].

balansor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BALANSÓR s. n. balansier (1). (< balansa + -or)

balansor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). – Din balans + suf. -or.

balansor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
balansór (dispozitiv) s. n., pl. balansoáre

balansor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). — Balansa + suf. -or.