balansare - explicat in DEX

balansare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BALANSÁRE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, balans, pendulare. – V. balansa.

balansare (Dicționar de neologisme, 1986)
BALANSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) balansa; oscilare. [< balansa].

balansare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BALANSÁRE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, oscilare.

balansare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
balansáre s. f., g.-d. art. balansắrii; pl. balansắri

balansare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BALANSÁRE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, balans, pendulare — V. balansa.