balansoar - explicat in DEX

balansoar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BALANSOÁR, balansoare, s. n. Fotoliu care se balansează pe două tălpi curbate. – Din fr. balançoire.

balansoar (Dicționar de neologisme, 1986)
BALANSOÁR s.n. Fotoliu cu două tălpi curbate care se poate balansa. [Pron. -soar, pl. -re. / < fr. balançoire].

balansoar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BALANSOÁR s. n. fotoliu cu două tălpi curbate care se poate balansa. (< fr. balançoire)

balansoar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BALANSOÁR, balansoare, s. n. Fotoliu prevăzut cu tălpi curbate, care se poate balansa. [Pr.: -soar] – Fr. balançoire.

balansoar
balansoár s.n. 1 Fotoliu care se balansează pe două tălpi curbate; (fran.) berceuse. 2 Scândură, placă (de lemn), susținută la mijloc pe un punct fix de sprijin, pe ale cărei extremități se așază două persoane (mai ales copii) imprimându-i mișcări de ridicare și de coborâre prin balans. 3 Scrânciob mare. • pl. -oare. și (înv.) balansór s.n. / <fr. balançoire. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007)

balansoar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
balansoár (fotoliu) s. n., pl. balansoáre

balansoar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BALANSOÁR, balansoare, s. n. Fotoliu care se balansează (1) pe două tălpi arcuite. — Din fr. balançoire.