balansa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BALANSÁ, balansez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula.
2. Tranz. A face egale, a echilibra părțile unei balanțe (
2), ale unui cont etc. – Din
fr. balancer.balansa (Dicționar de neologisme, 1986)BALANSÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) mișca în așa fel încât să oscileze fără să-și piardă echilibrul; a oscila, a (se) legăna.
2. tr.
A balansa un cont = a egala debitul cu creditul unui cont.
3. tr. A crea un echilibru între doi factori; a cumpăni. [Var.
balanța vb. I. / < fr.
balancer].
balansa (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)balansá (balanséz, balansát), vb. –
1. A echilibra, a egala, a fi la fel. –
2. A solda, a lichida. –
3. A legăna.
Fr. balancer. –
Der. balans, s. n. (legănare);
balansier (
var. balanțier),
s. n. (balansor), acesta din urmă din
fr. balancier; contrabalansa, vb. (a echilibra, a pune în echilibru), din
fr. contrebalancer.balansa (Marele dicționar de neologisme, 2000)BALANSÁ vb. I. tr., refl. a (se) mișca în așa fel încât să oscileze fără să-și piardă echilibrul; a oscila, a (se) legăna. II. tr. 1. a ~ un cont = a egala debitul cu creditul unui cont. 2. a crea un echilibru între doi factori. (< fr.
balancer)
balansa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BALANSÁ, balansez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) înclina când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna.
2. Tranz. (În
expr.)
A balansa un cont = a face să se egaleze debitul cu creditul.
3. Tranz. Fig. A crea un echilibru între doi factori; a cumpăni. –
Fr. balancer.balansa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)balansá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
balanseázăbalansa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BALANSÁ, balansez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula.
2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. — Din
fr. balancer.