avers (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVÉRS s. n. sg. (În opoziție cu
revers) Fața unei monede sau a unei medalii, înfățișând chipul emițătorului, stema țării etc. – Din
fr. avers.avers (Dicționar de neologisme, 1986)AVÉRS s.n. (op.
revers) Fața unei medalii sau a unei monede. [Pl.
-suri. / < fr.
avers].
avers (Marele dicționar de neologisme, 2000)AVÉRS s. n. fața unei monede sau medalii. (< fr.
avers)
avers (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AVÉRS s. n. sg. (În opoziție cu
revers) Fața unei monede sau a unei medalii, înfățișând chipul emițătorului, stema țării etc. –
Fr. avers.avers (Dicționaru limbii românești, 1939)*avérs n., pl.
urĭ (fr.
avers, d. lat.
adversus, advers, opus). Fața uneĭ monete orĭ uneĭ medaliĭ. V.
revers, arol.avers (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)avérs (fața unei monede)
s. n.,
pl. avérsuriavers (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AVÉRS s. n. (În opoziție cu
revers) Fața unei monede sau a unei medalii, înfățișând chipul emițătorului, stema țării etc. — Din
fr. avers.