avere - explicat in DEX

avere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AVÉRE, averi, s. f. Totalitatea bunurilor care se află în posesiunea unei colectivități sau a unui individ; avut, avuție. ♦ Sumă foarte mare de bani. – V. avea.

avere (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AVÉRE, averi, s. f. Totalitatea bunurilor care se află în posesia unei colectivități sau a unui individ. ◊ Expr. A se bucura la avere = a fi lacom de bogăție. Asta-i toată averea mea = asta-i tot ce posed. ♦ Sumă (foarte) mare de bani. – V. avea.

avere (Dicționaru limbii românești, 1939)
avére f. (d. am, a avea). Posesiune, stare, bogăție. Om cu avere, bogat.

avere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
avére s. f., g.-d. art. avérii; pl. avéri

avere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
avere f. mult-puțin cât are cineva, stare. [Lat. HABERE, devenit substantiv verbal].

avere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AVÉRE, averi s. f. Totalitatea bunurilor care se află în posesia cuiva; avut, avuție. ♦ Sumă foarte mare de bani. — V. avea.