avertisment - explicat in DEX

avertisment (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AVERTISMÉNT, avertismente, s. n. 1. Înștiințare prealabilă, prevenire, semnal (asupra unui risc sau a unei primejdii). 2. Sancțiune administrativă aplicată unui angajat pentru o abatere disciplinară și prin care se atrage atenția acestuia că va fi sancționat mai aspru la o nouă abatere. ◊ Expr. A da cuiva un avertisment = a atrage atenția cuiva să nu repete o greșeală. ♦ Sancțiune aplicată de arbitru unui sportiv pentru joc neregulamentar și care, la repetarea abaterii, poate fi urmată de eliminarea din joc a sportivului. – Din fr. avertissement.

avertisment (Dicționar de neologisme, 1986)
AVERTISMÉNT s.n. 1. Înștiințare prealabilă (în legătură cu ceva). 2. Mustrare din partea unui organ superior. ♦ (Sport) Măsură premergătoare penalizării, prin care arbitrul avertizează pe un jucător de intervențiile sale neregulamentare. [Pl. -te. / < fr. avertissement].

avertisment (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AVERTISMÉNT s. n. 1. înștiințare prealabilă, prevenire. 2. sancțiune administrativă, mustrare din partea unui organ superior pentru o abatere disciplinară. 2. (sport) măsură prin care arbitrul avertizează pe un jucător asupra intervențiilor sale nereglementare. (< fr. avertissement)

avertisment (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AVERTISMÉNT, avertismente, s. n. 1. Înștiințare prealabilă, prevenire, semnal (asupra unui risc sau a unei primejdii). 2. Mustrare pentru o abatere. ♦ (Sport) Măsură premergătoare penalizării, prin care arbitrul atrage atenția unui jucător că joacă nereglementar. – După fr. avertissement.

avertisment (Dicționaru limbii românești, 1939)
*avertismént și -zmént n., pl. e (fr. avertissement). Înștiințare, mustrare (maĭ ales oficială).

avertisment (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
avertismént s. n., pl. avertisménte

avertisment (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
avertisment n. înștiințare, mustrare (mai ales oficială): presa nu va fi pusă niciodată sub regimul avertismentelor.

avertisment (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AVERTISMÉNT, avertismente, s. n. 1. Înștiințare prealabilă, prevenire, semnal (asupra unui risc sau a unei primejdii). 2. Sancțiune administrativă aplicată unui angajat pentru o abatere disciplinară. ◊ Expr. A da cuiva un avertisment = a atrage atenția cuiva să nu repete o greșeală. ♦ Sancțiune prin care arbitrul atrage atenția unui sportiv pentru o abatere de la prevederile regulamentare ale jocului. — Din fr. avertissement.