aventuros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVENTURÓS, -OÁSĂ, aventuroși, -oase, adj. Plin de aventuri; care constituie o aventură; (despre oameni) căruia îi plac acțiunile îndrăznețe și riscante. – Din
fr. aventureux.aventuros (Dicționar de neologisme, 1986)AVENTURÓS, -OÁSĂ adj. Plin de aventuri; care constituie o aventură; (
despre oameni) amator de acțiuni îndrăznețe și riscante. [Cf. fr.
aventureux, it.
avventuroso].
aventuros (Marele dicționar de neologisme, 2000)AVENTURÓS, -OÁSĂ adj. care constituie o aventură; (despre oameni) amator de acțiuni îndrăznețe și riscante. (< fr.
aventureux, it.
aventuroso)
aventuros (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AVENTURÓS, -OÁSĂ, aventuroși, -oase, adj. Plin de aventuri; care constituie o aventură; (despre oameni) căruia îi plac acțiunile îndrăznețe și riscante. – După
fr. aventureux.aventuros (Dicționaru limbii românești, 1939)*aventurós, -oásă adj. (fr.
aventureux). Ĭubitor de aventurĭ:
caracter aventuros. Părăsit în voĭa întîmplăriĭ:
existență aventuroasă.aventuros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aventurós adj. m.,
pl. aventuróși; f. aventuroásă, pl. aventuroáseaventuros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aventuros a. plin de aventuri:
vieață aventuroasă.aventuros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AVENTURÓS, -OÁSĂ, aventuroși, -oase, adj. Cu multe aventuri; care constituie o aventură; (despre oameni) căruia îi plac acțiunile îndrăznețe și riscante. — Din
fr. aventureux.