aventurism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVENTURÍSM s. n. (Rar) Spirit de aventură al cuiva. ♦ Înclinație de a acționa în mod pripit, de a lua decizii periculoase – Din
fr. aventurisme.aventurism (Dicționar de neologisme, 1986)AVENTURÍSM s.n. (
Rar) Spirit de aventură. [Cf. fr.
aventurisme, rus.
avantiurizm].
aventurism (Marele dicționar de neologisme, 2000)AVENTURÍSM s. n. spirit de aventură, tendință de a lua hotărâri pripite. (< fr.
aventurisme, rus.
avantiurizm)
aventurism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AVENTURÍSM s. n. (Rar) Spirit de aventură. – Din
aventură +
suf. -ism.aventurism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aventurísm s. n.aventurism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AVENTURÍSM s. n. (Rar) Spirit de aventură. ♦ Înclinație de a acționa în mod pripit, de a lua decizii riscante. — Din
fr. aventurisme.