autodota (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTODOTÁ, autodotez, vb. I.
Refl. A-și procura prin mijloace proprii cele necesare activității. [
Pr.:
a-u-] –
Auto1- +
dota.autodota (Dicționar de neologisme, 1986)AUTODOTÁ vb. I. tr. A autoutila. [Et. incertă].
autodota (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTODOTÁ vb. refl. a se autoutila. (< auto
1- + dota)
autodota (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTODOTÁ, autodotez, vb. I.
Refl. A-și procura prin mijloace proprii cele necesare activității sau funcționării. [
Pr.:
a-u-] —
Auto1- + dota.